Ce mică-i lumea: AdDOC#3

Un aticol de Dalesia Cozorici

Când eram mic, îmi plăcea ca uneori, în timp ce citeam, să închid cartea și să mă imaginez în lumea pe care o descria. Nu căutam să interacționez cu personajele, nu voiam să schimb acțiunea, doar exploram. Analizam cât de bine puteam decorul și, unde cartea nu oferea suficiente detalii, inventam.

Cu timpul, decorurile fanteziste, ca de desene animate, din cărțile pentru copii au făcut loc decorurilor apropiate de realitate, precum Bucureștiul interbelic sau New York-ul anilor 70. În multe din locurile despre care am citit n-am ajuns. Când am ajuns, totuși, în câteva, am fost ușor dezamăgit. Nu semănau deloc cu ce îmi închipuisem, iar atmosfera aproape că lipsea. De aceea am tot căutat să călătoresc, să descopăr cât mai multe locuri noi, chiar înainte să citesc despre ele.

Albert, protagonistul filmului lui Marel Barrena, „Ce mică-i lumea!”, mi-a adus aminte de toate motivele frumoase pentru care îmi place să călătoresc. El, la 20 de ani și în scaun cu rotile de când era mic, și-a depășit limitele de atâtea ori că practic au ajuns nule. Ca personaj, e mereu fascinant de urmărit prin curiozitatea și ingeniozitatea cu care ocolește toate obstacolele, oricât de mari, din calea sa. Premisa e ușor trăsnită (pornește la drum cu 20 de euro, face autostopul de mai multe ori, doarme cu străini), dar sinceritatea lui debordantă și deschiderea în fața camerei fac din (auto)portretul acesta intim ceva în care toți ne putem regăsi.

Într-adevăr, personajele fascinante și povestea uneori imprevizibilă distrag chiar și de la aspectele tehnice nu tocmai reușite ale filmului. Din punct de vedere cinematografic, realizarea lasă de dorit, imaginile amatoricești devenind uneori greu inteligibile. Totuși, din cadrele haotice transpare personalitatea spontană a lui Albert, iar rezultatul final se simte cât se poate de autentic.
Cred că filmul mi-ar fi plăcut mai puțin dacă în loc de filmările improvizate, pline de greșeli, aș fi văzut imagini compuse atent, calculate, ca de film hollywoodian.
Când l-am văzut, în sala unei foste gări maritime reabilitate, la Portul Cultural Cetate, unde am pregătit festivalul, lumea a rămas în tăcere o vreme după terminarea genericului, apoi au aplaudat intens. Discuția care a urmat a fost mai animată decât toate celelalte, deși se apropia miezul nopții și toți eram obosiți. Mulți l-au considerat filmul lor preferat, de aceea s-a ales ca acesta să fie filmul de deschidere al AdDOC 3.

Merită văzut pentru că nu numai că arată o perspectivă inedită asupra lumii, ci o și aplică cu succes. Ajungi să cunoști un personaj al cărui spirit nu se lasă înlănțuit de propria condiție fizică, un om ale cărui aspirații și dorințe transcend corporalitatea și demonstrează că poți face orice, dacă îți pui mintea la contribuție. „Ce mică-i lumea!” este un film pentru oameni încăpățânați, pentru idealiști, pentru visători, dar mai cu seamă pentru exploratori.

 

Login